Delnița

Localitatea Delnița se situează la cca 8 km de oraşul Miercurea Ciuc şi aparține de comuna Păuleni-Ciuc. Satul s-a format în spațiul deschis al Depresiunii Ciucului, sub Munții Ciucului, în bazinul hidrografic al râului Olt, la o altitudine de cca 600 m. Are o suprafață de cca 152 ha, și este străbătut de pârâurile Bârzavei şi Delnița. Topoclimatul local favorizează apariția inversiunii termice, caracterizat prin staționarea maselor de aer rece în sezonul de iarnă, ceea ce duce la scăderea temperaturilor locale cu câteva grade față de restul zonei, precum şi un grad mai mare de nebulozitate şi ceață. Prezența în partea de E, N-E a Munților Ciucului o fereşte însă de vânturile agresive din acea direcție. Profilul economic principal al aşezării este zoo-agricultura, însă în ultimii ani s-a dezvoltat şi sectorul de servicii – pe ramura de turism. Unul din avantajele localității este distanța foarte mică față de oraşul Miercurea Ciuc şi peisajul montan înconjurător presărat cu sate tradiționale.

Aşezarea Delnița este una din cele mai vechi din zonă, fiind menționată încă din epoca Árpád. La vest de la Delnița se află biserica romano-catolică Sfântul Ioan Botezătorul, care este unul dintre cele mai valoroase monumente bisericești al întregii Secuimi. Biserica este situată în plin câmp deschis, la nord-vest de DN 12A vizavi de strada Capelei, la aprox. 300 m se șosea, în locul numit Valea Torda, pe teritoriul satului Tordafalva, distrusă de tătari. În registrele papale din 1333 apare ca parohie cu biserică de piatră. Din localitatea de odinioară a rămas până în zilele noastre numai biserica. Biserica-monument este un obiect de patrimoniu: construcția ei a avut loc între anii 1450-1500 în stil gotic târziu, dar păstrează și câteva elemente caracteristice stilului roman, probabil din vechea biserică amintită în registrele papale.

Satul Delnița este un sat de vale cu o structură regulată, fără un nucleu central, cu dezvoltare liniară în lungul drumului principal ce străbate aşezarea pe direcția N-S şi a unei ramificații paralele cu acesta. Biserica folosită azi este amplasată excentric, în zona de sud-vest a satului. Clădirile cu destinație publică sunt dispersate, exceptând şcoala şi centrul comunitar ce se regăsesc una lângă alta, pe axul secundar, paralel cu drumul de acces în localitate. Construcțiile sunt dispuse într-o structură parcelară tip bandă, cu poziționarea preponderent perpendiculară pe axul drumului. Aceasta poziție pe lot generează un front stradal în pieptene (pe alocuri neregulat), ritmat de porți tradiționale. Șura are o poziţie transversală, paralelă cu strada, separând curtea de grădină. Alte clădiri gospodăreşti, precum anexe pentru depozitare şi WC-uri de curte sunt dispuse în zonele dinspre spatele loturilor, în timp ce fântânile, cuptoarele şi bucătăriile de vară sunt în curtea din față.