Localitatea Beteşti este situată pe malul drept al Târnavei Mari, în Depresiunea Cristurului Secuiesc. Face parte din lanțul deluros al Subcarpaților Tansilvaniei, la o altitudine de cca 400 m, învecinându-se cu grupa Subcarpaților Târnavei Mici. Până în anul 2004 a aparținut de comuna Mugeni, după care a intrat în administrația oraşului Cristuru Secuiesc, față de care se află poziționat în direcția de est. Localitatea Beteşti are o un profil economic mixt, axat pe 3 sectoare: agricultură şi creşterea animalelor, exploatarea şi prelucrarea lemnului şi servicii – turism, zona prezentând mai multe situri arheologice şi clădiri valoroase – biserici, conace şi case tradiționale.
Satul Betesti este un sat de vale cu o structură regulată, cu dezvoltare liniară, în lungul drumului principal ce străbate aşezarea pe direcția E-V şi a unei ramificații paralele cu acesta. În prezent însă tipologia tradițională este în curs de schimbare, pe măsură ce economia locală se dezvoltă și apar noi și noi funcțiuni: fabrici, depozite ce diversifică peisajul tradițional. Clădirile cu destinație publică sunt dispersate în teritoriul localității, cele de producție fiind amplasate în zona periferică. Construcțiile sunt dispuse pe un parcelar tip bandă (dreptunghiular în cazul noilor parcelări), cu casele dispuse pe ambele laturi, cu poziționarea preponderent perpendiculară pe axul drumului. Această poziție pe lot generează un front stradal în pieptene (pe alocuri neregulat), ritmat uneori de porți tradiționale, precum și de construcțiile noi cu destinație rezidențială sau de producție/servicii. Șura are o poziţie transversală, paralelă cu strada, separând curtea în două spații. Alte clădiri gospodăreşti precum anexe pentru depozitare şi WC-uri de curte sunt dispuse în zonele dinspre spatele loturilor, în timp ce fântânile, cuptoarele şi bucătăriile de vară sunt în curtea din față.
Rezultă că, deşi peisajul general al localității suferă schimbările inerente dezvoltării economice ale secolului al XXI-lea, celula de bază a satului, gospodăria rămâne în cea mai mare parte nealterată ca tipologie, păstrându-şi elementele clasice: şura, poarta, fântâna, bucătăria de vară, cuptorul şi alte anexe, în aceeaşi formulă de organizare internă caracteristică satului.
Documente
Piese scrise
Fișe de cartare
COMENTARIUL DVS.