Apariția localității este meritul plutăriei bistrițene din sec. al 18.-lea, astfel putând transporta cu o mai mare eficiență, și mai departe, apa minerală și lemnul din zona Gheorgheniului. În apropiere a fost vama spre Moldova, astfel aici treceau căruțe încărcate, prin valea Bistriței Mici, pe drumul comercial spre Moldova si Bucovina. Numele așezării provine din denumirea în limba maghiară a pădurii de stejar, fiind un soi rar pe aceste meleaguri.
Structura localității nu s-a schimbat dealungul extinderii acestuia: linia caselor șerpuiește adânc și lung în văile ramificate. În zonele mai ascunse a văilor secundare au rămas neatinse casele secuiilor mutate aici din depresiunea Gheorgheniului, care astfel au fost protejate de moda distrugătoare al epocii prezente. În aceste părți izolate putem regăsi o imagine unitară a satului (a străzii), unde sunt păstrate linia vernaculară a străziilor, aliniate cu garduri tradiționale din scândura, loturi cu forme neregulate, și unde casele nu sunt aliniate la stradă.
Putem întâlni frumoase porți secuiești, și diferite porți de lemn tradiționale, care la fel se aranjează într-o unitate doar în aceste părți ascunse, înfrumusețând imaginea stradală încadrată cu peisajul pitoresc.
COMENTARIUL DVS.