Mănăstirea Franciscană – Șumuleu Ciuc

Nu se cunoaște data construirii bisericii vechi, se știe doar că biserica s-a aflat într-o stare grav avariată din cauza invaziilor hoardelor turco-tătare și acest fapt a cauzat reconstruirea ei între 1442-1448. În acest timp a avut loc reconstruirea și extinderea spaţiului bisericii gotice, precum și a mănăstirii gotice. Executarea construcţiei edificiilor s-a putut realiza prin contribuţia materială a donaţiei voievodului Transilvaniei, Iancu de Hunedoara, care prin această donație a dorit să-i mulțumească lui Dumnezeu victoria din 1442 asupra turcilor.

Biserica a fost sfinţită în 1448 în cinstea Sfintei Fecioare Maria. Încă din anul 1440, în jurul bisericii și al mănăstirii s-a ridicat un zid de incintă pentru apărare. Acest loc a servit ca refugiu pentru locuitorii zonei în timpul invaziilor repetate din secolele XVI-XVII. Biserica gotică a fost renovată și lărgită în mai multe etape între secolele XVII-XVIII și a căpătat forma actuală în anii 1773-1779.

Biserica-mănăstire ogivală a existat până în 1802, fragmente din materialul demolat au fost zidite în construcţia bisericii care a fost realizată de arhitectul Schmidt Konstantin. Spaţiul interior a fost realizat în mare parte de pictorul şi sculptorul braşovean Papp Miklós.

Cea mai valoroasă creaţie a bisericii este statuia Fecioarei Maria, sculptată din tei între 1510-1515, de un artist necunoscut. Înălţimea statuii este de 2,27 m, fiind cea mai mare din lume. O reprezintă pe „Femeia Îmbrăcată în Soare”, sub picioarele ei se află luna, în jurul capului o coroană din 12 stele, în mâna dreaptă se află un sceptru, pe braţul stâng îl ţine pe Pruncul cel Sfânt, copilul Iisus. În anul 1798 Batthyány Ignác a declarat-o făcătoare de minuni şi i-a dat titlul de Maică ajutătoare.

Cavoul a fost construit în 1732, fiind lărgit în 1838. Aici sunt înmormântaţi călugării franciscani, dar aici se află şi cenuşa acelor laici care au ajutat mănăstirea cu donaţii.

Clopotele vechi au fost demontate de armată la 17 decembrie 1916 şi au fost luate cu scopul turnării lor în tunuri. Clopotele noi au fost achiziţionate în anul 1924.

Capela Sfântului Ioan aflată la zidul cimitirului vechi, la intrarea bisericii, a fost construită din voinţa lui Salamon Imre în 1767. În timpul construirii noii biserici, vechea capelă cu o lungime de 4,44 m și lăţimea de 3,27 m, a fost reconstruită pe lotul din faţa bisericii.